Sponsori

duminică, 18 decembrie 2011

Luna Rossa-Renzo Arbore e L'Orchestra Italiana

Primum vivere, deinde filosophare

Să ne ocupăm astăzi (evident din lipsă de altă treabă mai cu moţ) de aruncatul mâţei peste gard.
În spiritul optimist - împăciuitor de sezon, mă bate aşa un gând să accept împărţitul puricilor la 2. La mine şi la vecinu'. Concurenţi la cantitate: câţi purici la el, câţi purici la mine! Pueril, dar eficient. Fair play, măcar din acest unghi, deşi preferam să ne măsurăm altcumva, nu concurenţial, ci complementar.
Fatalitate! Nu putem discuta despre geneza problemei care a dus la aruncatul pisicii peste gard, cu purici cu tot. Asta pentru că eu contabilizez pisica şi puricii, în timp ce respectivul nici nu recunoaşte existenţa pisicii, ci se imaginează pe sine drept un Orfeu contemporan.
Autor de drame existenţiale, problematizează, chiţibuşează şi (se) faultează în etalarea profunzimilor filosofice. De unde derivă o melodramă veritabilă, cu eforturi susţinută pe spaţiul public, însă, aşa cum era de aşteptat, repetentă la logică. După ce a intrat cu capul în geam a descoperit că era mai bine să îl deschidă înainte de a se repezi să se oglindească. Magistral!
Mi-am căutat batista zăpăcita de mine şi mi-am şters lacrimile, gândindu-mă că peste 20 de ani are toate şansele să iasă din pubertate. Doar că atunci pisica o să fie moartă şi îngropată de mult. O să stea el cu batista la nas, încercând să acopere mirosul neplăcut al putreziciunii şi probabil o să accepte de fond ideea inutilităţii, pe care o deplânge de pe acum. Din arhetipul artistului (e un bun actor...) nefericit și neînțeles preferam să extragă valorile care îl puteau face mai uman. Mobilitatea intelectuală presupune ieşirea din tipare, renunţarea la şabloanele (auto)impuse, ideile de-a gata şi chiar ceva mai mult curaj. Dar... fiecare cu păcatele lui.
Clar, mi-am dorit prea mult şi am fost sancţionată pentru asta. Drept urmare Moşu' nu mai vine anul ăsta!



P.(Î).S. Mă gândesc serios să-mi pun iar costumul de Grinch şi să scot vărguţa pentru poponeţul filosof. Dacă tot sunt urâcioasă măcar să fiu până la capăt!

miercuri, 7 decembrie 2011

Crăciun anii '60

Buftachi în aşteptarea Moşului!







Ciorăpelul vesel... )


Legenda spune că s-a prins repede că Moşu era Bicu' cu barbă multă.



Înainte de aparitia subsemnatei, Buftachi făcea antrenament cu păpuşi: Nicoleta, Mariana şi Ieronim (informaţii de la sursă.)
Cel puţin bruneta a trăit mult şi a rămas în formă. Pe Ieronim l-am prins şi eu, după care n-a mai supravieţuit săracu'. L-am ros.



Mirare cu fundiţă