Cine mi-a furat maimuţa

sau cum să te simţi bine, în largul tău, la orice ocazie.

Cine cânta noaptea pe la 3 jumate, pe centru (eu nu eram cu ei, ci la 2 metri în faţă ) ) Cine mi-a furat maimuţa?

Aici în travesti, în miezul zilei
...ghici ciupercă cine-i?

Vremea copilăriei

Mă duc în fiecare an în bâlci. Probabil caut să regăsesc atmosfera copilăriei, deşi pe atunci mergeam rar, dusă de mânuţă şi cu lanţul bine strâns, ca să nu mă contaminez, Doamne fereşte, de ceva.

Privind cu ochi de adult nu mai are nici un haz.
Căldură, praf, balamuc de lume, mirosuri aiuritoare şi prea mult zgomot.



Mixtura de bazar cu loc de distracţie şi-a pierdut farmecul.

Rămâne, peste timp, un spatiu aglomerat, căutat nu numai de puştimea curioasă, ci şi de adulţii dornici să socializeze la un pahar de bere.

„Fire trip” şi „umbreluţe” care scârţăie la fiecare pornire, chestii sclipicioase, muţunachi de tot felul (categoria asta mărturisesc că o vânez şi eu, pentru că am rămas cu preocuparea de când eram mică...am tendinţa să smotocesc ceva blănos), chiloţei cu aromă de mici ori hamsii, mobilier şi haine din piele lângă pepeni şi gogoşi, tablouri în culori ţipătoare lângă iconiţe ...

Tradiţia iarmarocului învinge modernitatea. Fără obişnuinţele şi aşteptările publicului ar prinde şi la noi, probabil, moda parcurilor dc distracţie.

Deocamdată ne supărăm când auzim pe unii (de meserie, de altfel, aşa că ştiu ei ce spun) apreciind că ne „înţigănim”. Din păcate procesul nu se limitează doar la anumite categorii de populaţie, aşa cum ne-ar bate un gând, uitându-ne rapid în jur, ci pătrunde mult mai adânc, acolo unde ne aşteptăm mai puţin.