Sponsori

marți, 19 aprilie 2011

Traditie

Devenită parte din obişnuinţele sărbătorii pascale, gest reflex al gospodinelor mai tinere (mai puţin prezente la slujba religioasă, dar învăţate de mama acasă, uneori fără a avea răgazul să dea şi învăţătura strămoşească) pregătirea ouălor în joia sau sâmbăta din Săptămâna Mare este un obicei cu rădăcini şi semnificaţii profunde.


Ouăle "încondeiate" sunt parte din elementele de o deosebită valoare ale culturii spirituale populare şi sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale.
Datorită valorii simbolice religioase, ouăle încondeiate sunt parte din ceremonialul sărbătoresc, folosite peste an şi ca obiect de decor, dar în practicarea unor ritualuri, diferenţiate pe zone. În folclor se păstrează mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Cea mai răspândită consemnează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Isus. Spre aducere aminte a sacrificiului făcut pentru umanitate repetăm anual acest gest ritual.



Prin valoarea simbolică a oului deschiderea intepretativă poate fi mult coborîtă în timp, originile fiind mult mai vechi: ciocnitul sau spartul ouălor în noaptea Învierii fac trimitere la moartea şi renaşterea din preajma echinocţiului de primăvară, fiind şi un simbol primordial, sămânţă a creaţiei, a vieţii.