Sponsori

marți, 26 aprilie 2011

Filosofia în natură

Când vii la mine îmi aduci. Când vin la tine îmi dai.


din cizma ţăranului român


Murătura

După o masă prea îmbelşugată merge o murătură, pentru stimularea digestiei.
În planul relaţiilor locale am avut şi eu parte de o chestie similară. Un ins, genul „ofuscatus mobile” cum l-ar defini Road Runnerul animat. Un învârtit prin anumite cercuri, mai mult sau mai puţin (înclin spre această din urmă variantă) intelligence. Scormonitor prin gunoaie, căutând ceva care să miroase puţin, dorindu-se provocator. De fapt, un obosit, „pensionar” provincial, eşuat, refugiat în spaţiul virtual din lipsă de ocupaţie. Agaţă pentru a doua oară. Dacă primele intervenţii s-au terminat lamentabil pentru eul (nu spun ego pt că îi respect semnătura postată aiurea pe net) dumnealui i-a căşunat mai rău pe subsemnata. Recidivează cu atacuri la persoană, postându-le sub nasul meu. Ei, uite că frecţia la piciorul de lemn al spaţiului virtual nu ţine.

Pentru bibliografia minimală a psihologiei aplicate să circule pe la specialişti. Dacă îi roagă frumos poate o să fie ajutat...

În ceea ce mă priveşte:
1. EL. Răspunsurile politicoase nu îi convin, vrea mai mult.
2. EU. Polemici cu astfel de specimene ameţite nu port.
3. Tot EU (e blogul meu, nu-i aşa?) Alungarea vizitatorilor neciopliţi care devin agresivi se poate face prin spam, dar pot reveni oricând sub altă identitate, alt mail ori prin anonimat (varianta predilectă a specimenului). Aşa că institui rubrica blam & spam (mergea şi varianta gazeta de perete).

Aviz amatorilor.
Cine încearcă se alege cu un bobârnac (la fel de virtual) peste nasul lung...