Trăim într-un exotism aproape erotic, cu iz de bazar. Nostalgii extrase din alte vremuri, reminiscențe orientale. Nu mă refer la modă, ci la caractere.
Sub sloganuri occidentale, trăim la fel de leneș și perfid ca acum mai bine de două secole. Spun trăim, pentru că suntem cu toții sub incidența comportamentului celor care găsesc mai potrivită întoarcerea la trecut. Nici eu nu trăiesc foarte bine ancorată în prezent, dar încerc să mă mențin în principiile sănătoase date de părinți și bunici. Văd, cu tristețe, cum cei care se încăpătânează să opună rezistență sunt o minoritate dispersată.
Mișunatul unora, în căutarea fericirii pierdute, compensatoriu apelând la accesorii, zdrăngănele fățoase și inutile, de orice natură ar fi ele, atrage, inevitabil, mirosurile grele ale imposturii. Au rămas cramponați de zicala ”interesul poartă fesul”. Sunt însă personaje cu stomacul tare și nasul insensibil. Ceilalți trebuie să stea cu batistele la îndemână. Ar fi deprimant dacă nu s-ar vedea în societate semnele palide ale autoreglării, fie și pe segmente mici.
Am văzut recent un experiment în acest sens. Au încercat și ei, săracii. Se vede că nu este suficient să faci copiuțe ca să treci examenul. Nu e destul să să ai agenda plină cu numere de telefon și să minți frumos. Nu ajunge tupeul ca să îți faci loc, eventual dând brânci celor care îți stau în cale. Mai e nevoie și de substanță. E un încurajator semn de sănătate (pentru naivi...or să spună împricinații).
Am avut ocazia, în timp, să aud declarații lătrătoare despre prietenie și prieteni. Prietenia se construiește greu, dar se păstrează și mai greu. Cu sinceritate. loialitate, punând umărul alături de cel al prietenului. Nu prin discursul vorbelor golite de conținut, nu prin lașitate, trădări și coterii.
Un scop nobil descrețește frunțile și ușurează inimile. Dacă nu îl găsiți... ei bine, atunci evoluați domnilor, măcar spre Machiavelli.
