singur

Răutăcisme … la întâmplare

sau nu. Luceferi, munţi, prăpăstii (n.n. de tot soiul … a se lua cu doza de umor necesară), frunze moarte, elanul creator, geniul, briza mării şi fantome dragi s.a.m.d. bântuie imaginaţia înfierbântată a unei firi melancolice. (sau melancholice ca să-I dau şi eu savoare de leşin). Oricine are locul şi timpul lui de refulare. Pe bună dreptate avem nevoie să răsuflăm fiecare în fântăna lui! - “Frumos, ah, cât de dulce, cu parfum de roze” (“îmbălsămate” şopteşte cu discreţie sarcasmul subsemnatei) strigă domniţele în cor, picate în extaz. Firitiseli de ambele părţi -creator şi publicul său. Minunat! Nu mă ţine talentul să continui descriptiv. Ce mai poate adăuga nemernica de mine care are prostul obicei să analizeze tot - de unde, cine, cum, în ce împrejurări, ce influenţe, cui foloseşte, consecinţe, etc. Când te plimbi prin spaţiul virtual astfel de întrebări duc la altele şi la urmă îţi spui că mai bine ştergeai un geam. Fiecare cu lipsurile şi păcatele lui! Îmi pare nespus de rău, dar mă (re)ţine (răsul… normal) şi delicateţea să nu sugrum elanurile în faşă. Mă chinuie curiozitatea să văd profunzimile …şi pic taman în mijloc, musafir nepoftit şi greu de suportat. Mea culpa! Acum pentru respectarea adevărului tre' să spun că nu–s toate la fel, geaba cântă unii refrenul! Unele, mai îndrăzneţe, îşi folosesc capul, trag omul de mânecă, ba îi arată greşeli de tipar sau mai ştiu eu ce, semn sigur că mizează pe celula din dotare, nu se lasă păcălite aşa uşor (de cuvinte de amor… ca să iasă rima), mai au şi simţul exhilibrului sau al umorului. Bref… nu gândesc cu picioarele, dar asta înseamnă că n-au inimă.A dracului anatomia asta! Cruele dame şi demoazele ale secolului XXI !

Dau pe-afară

Underground e rubricuţa (sper să nu crească mare) cu prostii, chestii de ascuns sub preş, ipocrizii de toată ziua, de pe la noi ori de aiurea. Refularea blogului rurban.

Toate-s la fel

Legat de postarea anterioară cu piţi: mi-am amintit de o întrebare pe care am primit-o cu ceva ani în urmă… Pe atunci nu ştiam ce să răspund aşa că, invariabil, mă arătam surdă de urechea dreaptă. Acum am aflat răspunsul!

INCOTRO TRADITIILE ROMANESTI !?

TopAllTv, Vasile Danci Moroshanu in dialog cu etnograf Marcel Lutic, august 2012

Finis coronat opus

câteva imagini de la Târgul de Gustar, Roman, 2012

Până intr-acolo si inapoi

...de la Tolkien citire (că intră între lecturile de vară şi cele pentru ştrumfi)... mă refer la distanţa între politică şi cultură. Am trăit o mare dezamăgire privind spre cel care a avut toată încrederea mea şi pe care l-am văzut astăzi încurcat, încercând să iasă dintr-o situaţie inconfortabilă prin minciună, laşitate şi agresivitate. Cel mai tare doare minciuna, dar nici celelalte nu-s de lepădat. Îmi retrag, drept urnare, încrederea acordată, aşa cum am reacţionat întotdeauna în astfel de situaţii. Nici nu comentez mai departe pentru că nu poţi să educi pe toată lumea. Îmi exprim doar mirarea că după ani de strădanii în a explica diferenţa dintre o activitate culturală şi orice altceva, tocmai cine ar fi trebuit să aibă capacitatea de a face această distincţie nu o face. Sau o face, dar interesul poartă fesul. În altă ordine de idei, tocmai acolo de unde eram gata să bag mâna-n foc că vine schimbarea, s-a dovedit a fi nimic mai mult decât parte din „tagma jefuitorilor” vorba docomemtului... Al doilea exponent „s-a produs” în direct (mâine în reluare ...vorba unei TV centrale de succes poporal), aşa cum mă aşteptam, după ce a păpat usturoiul cu ceva vreme în urmă, crede că s-a dus mirosul, mizând pe memoria scurtă a românului, la scară istorică. Aici dezamăgirea e mult mai mică pentru că deja prea multă lume cunoaşte personajul, nimic nou sub soare şi oricum n-a făcut decât 4 greşeli (una de exprimare, una de prezentare, una de interpretare, una de tactică şi strategie). Un fleac...îi urez succes la candidatura din sezonul de toamnă – iarnă! (Mai ales dacă vine cu bani de acasă) Sancta simplicitas

Taxi driver

Ca fiecare generaţie înaintea mea observ trecerea timpului prin schimbările ce se petrec în jur. Aparent marginal existenţei cotidiene, obişnuitul taxi luat în mare grabă dimineaţa e la îndemână, mai ales de când avem firme serioase în urbe. Prestări servicii şi atât! Ei bine, diferenţa o face întotdeuna şoferul de taxi. De mai bine de un an simt schimbarea, o dată cu tinerii care s-au angajat în lipsă de altceva mai bun. Chiar şi între ei sunt diferenţe sensibile: unii taciturni şi nervoşi considerând probabil că merită mai mult (au scăpat ocazia de a ajunge şofer de tir), alţii nemulţumiţi dar vorbăreţi nevoie mare (absolvent de facultate ce a prins o slujbă temporară). Între un scrâşnet de frână şi o groapă luată în plin îmi povestesc frustrarea zilei. Nimic de zis nu am timp să mă plictisesc, însă notez preocuparea excesivă pentru propria persoană şi mai puţină grijă de a-şi face meseria, fie ea şi provizorie. Aici patronul ar trebui să fie interesat de modul în care servesc şi relaţionează dumnealor. Eu mai puţin....sunt doar un client între atâţia alţii. Dar mie îmi lipsesc „bătrânii”! Ei îmi făceau întotdeuna ziua mai frumoasă, cu o politeţe desprinsă din alte vremuri, mă copleşea căldura cu care îmi spuneau bună dimineaţa. Mă cunoşteau atât de bine încât ştiau cu precizie chirurgicală când e cazul să tacă ori să vorbească, uneori ofereau un zâmbet complice în retrovizoare, chiar mai mult de atât, dacă eram tristă căpătam şi gluma care mă binedispunea pentru toată ziua. Dacă eram singură mă întrebau unde e soţul: iar are program de voie? Cu experienţa de o viaţă, tratau clientul de parcă îl legănaseră de pe când era în scutece. Nu era doar meserie învăţatâ în ani mulţi. Avuseseră viaţă grea. Îmi amintesc de unul dintre ei, cel mai şugubăţ, care crescuse în orfelinat şi trecuse prin multe încercări. Asta nu-l acrise, nu-l îndepărtase de oameni, ci dimpotrivă. Altul semăna leit cu un actor din M.A.S.H. şi culmea avea aceeaşi doză de umor. O adevărată încântare să petreci 5 sau 10 minute în compania lor. De când s-au pensionat îi întâlnesc uneori pe stradă şi ne salutăm cu plăcerea revederii unei cunoştinţe dragi. Îmi lipsesc... Altă lume!

Povestea de seară

“ Dimineaţa, in răsăritul soarelui, un vulpoi işi vede umbra mare şi incepe să creadă că el însuşi chiar este aşa de mare şi işi spune: Azi am sa fugăresc o leoaică! La prânz, când soarele era sus şi umbra foarte mica, vulpoiul obosit, dezamăgit ca n-a prins NIMIC îşi zice: Am să mă mulţumesc şi cu un şoarece azi. Explicaţia povestitorului: Aşa-i cu cei orgolioşi care cred că sunt egali cu umbra lor. Mari şi tari în proprii ochi (nota personală: şi foaaarte distractivi în ochii celorlalţi, numai buni de smotocit, de învârtit de codiţă …).” Aşa am prins un somnic dulce!

Deschiderea Târgului de Gustar, Roman, 2012

Dl. deputat Marius Neculai, preşedinte al A.P.A.U., filiala Roman, alături de P. C. Florin Ţuscanu, Protopop de Roman, etnograf Marcel Lutic, muzeograf Relu Bunariu şi meşteri veniţi în Târgul de Gustar.

Opinca

cu asa ceva am intrat in istorie

Încă există talpa ţării şi mai avem pe ce ne sprijini, pe munca acestor oameni de temelie

Stiu că unora le miroase doar ideea de opincă (n.b. şi nu mă refer aici la obiectul în sine) dar sunt cei care au uitat de unde au pornit, cosmopoliţi de extracţie mai nouă sau de câteva generaţii, animaţi de cele mai bune intenţii (nu mă îndoiesc.).. de unde şi starea în care ne aflăm !

AMR 2

AMR 2 sau partea distractivă a Târgului de Gustar. Ce a fost mai greu a trecut, urmează chinul. Cam aşa se traduce efortul comun al organizatorilor de a realiza un eveniment de calitate. Dincolo de tot ce se vede în mass media locală sau, în direct, printre standurile meşterilor, ei bine..există o parte reziduală pe care doar organizatorii o cunosc. Iaca de data asta nu mă pot abţine! Un râs homeric mă încearcă gândindu-mă la vorba dată şi nerespectată de către unii (nimic de mirare în societatea contemporană, dimpotrivă mă mir foarte când mă întâlnesc cu oameni de caracter…), mica şobolăneală a altora (care nici nu au scos nasul din cutie...au uitat de data asta să ne fericească venind cu carneţelul şi pixul doar – doar or reuşi să prostească pe cineva) şi mai ales etnograful „sechestrat” din greşeală evident. Asta deocamdată pentru ca au mai rămas două zile în care mă aştept la orice: să aprindă cineva focuri pe dealuri vestind invazii ale tătarilor ca-n alte vremuri, să pice un meteorit gigantic şi chiar să apară elefanţi roz bătând pas de defilare prin centrul oraşului. Alegeţi din variantele de mai sus ori toate odată. Imaginaţia ne stă tuturor la îndemână. Cum vă place! Revin cu pozele de la deschidere mai târziu (când îmi trece râsul ..) pentru că merită toată seriozitatea de care pot da dovadă. Deci să nu încurcăm planurile.

Absenţe

Ne aşezăm frumos sufletul în cuvinte şi-l ascundem apoi de ceilalţi, ferecându-l cu lacăte grele pe bloguri. Să nu cumva să ne privim în ochi vorbindu-ne, înţelegându-ne, iubindu-ne! Unii îşi ascund goliciunea sufletească împodobind crengi uscate în alte anotimpuri. Alţii îşi dăruiesc din preaplinul trăirilor nocturne, zilele fiindu-le contabilizate, meticulos ordonate, confiscate. Şi ne ţinem predici de pe înălţimea propriului munte transformat în piedestal natural. Iar acei noctambuli care ne citesc nu se pot apropia suficient cât să ne înţeleagă, să ne accepte aşa cum suntem. Dar suntem măguliţi de auditoriu... Iluzionişti, saltimbanci sau clovni, laolaltă să ne bucurăm că trăim virtual! P.(Î).S aprecieri diurne pentru năravurile la care am revenit, citind blogurile altora. Uite de aceea am absentat de pe al meu...

Târg de Gustar 2012

Iată programul Târgului de Gustar, Roman, 17 – 19 august 2012