To be or not to be...ALESUL

To be or not to be...ALESUL Prolog Iaca o dilemă la modă printre nevroticii pasionaţi de politică. Pentru locale s-au aşternut lucrurile, am văzut şi auzit candidaţii. Unii cu experienţă în spate, alţii proaspăt ieşiţi pe spaţiul public. Comunitate mică, candidaţi după nevoi, pretenţii mari, promisiuni uriaşe. Iar noi, alegătorii, cu cocoaşa greutăţilor în spate, avem răbdarea de a ne aşterne (ca să nu dezminţim proverbul) locul de dormit pentru următorii patru ani. Conştiinţă civică cât silueta Christinei Aquilera în perioada de debut, implicare nici atât. Dar de ştiut le ştim pe toate, că aşa suntem noi, deştepţi de când am făcut ochi. Între vorbă şi faptă ne prinde lehamitea şi lăsăm pe oricine are oleacă de nerv să-şi facă interesele pe seama cocoaşei susmenţionate. După alegeri ne pomenim cârtind iar, că ne-am ales cu cine n-am vrut, gen Bianca (fosta) lui... sau cu altă gonflabilă şi sărim cu agrafa să înţepăm... poate, poate se dezumflă înainte de finalul de mandat. Pasionant, fix cât un cor răguşit de prea multe cârâituri într-un coteţ pe patru scânduri. Când spiritul civic are nevoie de promisiuni deşănţate, fără o posibilă acoperire practică, de excursii stimulative, ca să nu mai pomenesc de mărunţişuri (pixuri, sacoşe, umbrele...) înseamnă ca nu te interesează nici prezentul, darămite viitorul. Băgăm tot în aceeaşi oală şi ne alegem cu ce rămâne în ea după ce a dat în foc. Pe spiritul general, de lasă-mă să te las, contează unii din tabăra aleşilor. Îi întreabă cineva de principii şi doctrine? La ce migratori am văzut la locale... o să vedem tupeu la generale. Da’ pân’ la toamnă se coace poama! Dacă la alegerile locale ne putem orienta de bine de rău pe ceea ce am trăit zi de zi în ultimii ani şi putem să ne protejăm interesele în comunitate, apoi la alegerile din toamnă o să fie distractiv. La câte bârfe circulă prin târg (că deh, avem un număr mic, dar vioi, de personalităţi) o să trebuiască un regizor foarte bun, altfel noi rămânem cu scenariile în poală, ei oricum ocupă scena şi unii ştiu doar poker, nu şi actorie. Iar protejarea intereselor româneşti o să cadă tot pe cocoaşa transformată-n brand.